Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele oratorie:

ORATORÍE s. f. Arta de a compune și de a rosti discursuri; arta de a vorbi în public; elocvență, retorică, oratorism. – Din lat. oratoria. Cf. it. oratoria.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



ORATORÍE s.f. Arta de a întocmi și de a ține discursuri; elocvență; oratorism, retorică. [Gen. -iei. / < lat. oratoria, cf. it. oratoria].
Sursa: Dicționar de neologisme

ORATORÍE s. f. arta de a întocmi și de a ține discursuri; elocvență, retorică. (< lat., it. oratoria)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*oratoríe f. (d. orator). Elocŭență.
Sursa: Dicționaru limbii românești

oratoríe s. f., art. oratoría, g.-d. oratoríi, art. oratoríei
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

Forme flexionare:

oratorie - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul oratoriu