Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele orăcăit:

ORĂCĂÍT, orăcăituri, s. n. Acțiunea de a orăcăi și rezultatul ei; strigăt caracteristic broaștei; orăcăială, orăcăire. ♦ Fig. Amestec de voci, gălăgie. ♦ (Fam.) Plânset, scâncet de copil mic. – V. orăcăi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



orăcăit, orăcăituri s. n. v. orăcăială.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

orăcăít n., pl. urĭ. Acțiunea de a orăcăi. Plîns de prunc orĭ strigăt de broască și rar de orăteniĭ [!]: un orăcăit de broaște se auzea.
Sursa: Dicționaru limbii românești

orăcăít s. n., pl. orăcăíturi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

orăcăit n. acțiunea și efectul orăcăirii, strigăt înnăbușit: auzi un orăcăit de copil ISP.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Forme flexionare:

orăcăit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul orăcăi