Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele opust:

OPÚST, opusturi, s. n. (Înv. și pop.) Stăvilar, zăgaz (rudimentar); jgheab (de lemn) prin care se scurge apa dintr-un iaz; p. ext. iaz. – Din ucr. opust.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



opúst, opústuri, s.n. (înv. și reg.) 1. stăvilar, zăgaz. 2. apa de la stăvilar. 3. jgheab de scurgere a apei din iaz. 4. partea adâncă a unui iaz.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

opúst (opústuri), s. n.1. Dezlegare, partea finală a jertfei la liturghiei. – 2. Stăvilar la moara de apă. – Var. (înv.) otpust, (Mold.) apust. Sl. otupustu „trimitere”, cf. rut. opust (Tiktin).
Sursa: Dicționarul etimologic român

1) opúst și (rar) apúst n., pl. urĭ (rut. ópust, lăsare, și apust, ceh. úpust, opust, d. vsl. pustiti, a da drumu. V. otpust). Est. Stăvilar, zăgaz de oprit orĭ de abătut apa la moară. Apa de la stăvilar: moara cu opustu unflat [!] (Sadov. VR. 1911, 3, 347). Partea cea maĭ adîncă a unuĭ ĭaz.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) opúst, V. otpust.
Sursa: Dicționaru limbii românești

opúst (înv., pop.) s. n., pl. opústuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

opust n. Mold. zăgaz de moară. [Rut. OPUST].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a