OPRIT1 s. n. Oprire. – V. opri.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a OPRÍT2, -Ă, opriți, -te, adj. Interzis; rezervat. ◊ Pădure oprită = pădure în care este interzisă orice tăiere a copacilor; opritură. – V. opri.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
oprít, -ă adj. (d. opresc). Împedecat [!]. Interzis: intrarea oprită.
Sursa: Dicționaru limbii românești
oprít (o-prit) s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită oprit a. împiedecat: fata era oprită dela toate acestea CR.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Forme flexionare:
oprit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul opri