Am găsit 4 definiții pentru cuvantul/cuvintele oprire:

OPRÍRE, opriri, s. f. Acțiunea de a (se) opri și rezultatul ei; încetare a unei acțiuni, a unei mișcări, rămânere pe loc; staționare, stagnare; oprit1. ◊ Loc. adv. Fără oprire = neîntrerupt, neîncetat, continuu. ♦ (Concr.) Loc unde se oprește cineva sau ceva; stație, popas. ♦ Ținere pe loc, reținere. ♦ (Înv.) Interdicție, prohibiție, piedică, opreliște. – V. opri.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



opríre f. Acțiunea de a opri. Timp cît te opreștĭ și locu unde te opreștĭ, stațiune, popas: la prima oprire vom mînca.
Sursa: Dicționaru limbii românești

opríre (o-pri-) s. f., g.-d. art. oprírii; pl. opríri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

oprire f. acțiunea de a opri: reținere, zăbavă, interzicere.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Forme flexionare:

oprire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul opri