OPOTERAPÍE s. f. Tratament aplicat în diferite boli care constă în administrarea de sucuri, extracte sau pulberi de țesuturi, de organe sau de glande endocrine; organoterapie. – Din fr. opothérapie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a OPOTERAPÍE s.f. (Med.) Metodă de tratament în care se întrebuințează sucuri extrase din glandele sau din țesuturile animale sănătoase pentru combaterea bolilor organelor sau ale țesuturilor corespunzătoare la om; organoterapie. [Gen. -iei. / < fr. opothérapie, cf. gr. opos – suc, therapeia – tratament, îngrijire].
Sursa: Dicționar de neologisme
OPOTERAPÍE s. f. tratament cu sucuri extrase din glandele sau din țesuturile animale sănătoase pentru combaterea bolilor organelor ori ale țesuturilor corespunzătoare la om; organoterapie. (< fr. opothérapie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*opoterapíe f. (vgr. opos, suc, și therapeia, tratament, vindecare). Med. Tratament din suc extras din glandele unuĭ animal (de ex., din ficat). – Se zice și organoterapíe.
Sursa: Dicționaru limbii românești
opoterapíe s. f., art. opoterapía, g.-d. opoterapíi, art. opoterapíeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită