Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele oplean:

OPLEÁN, oplene, s. n. Fiecare dintre cele două lemne transversale care leagă și fixează tălpile saniei; slai. – Din bg. opljan.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

opléan, opléne, s.n. (pop.) 1. traversă în care e fixată talpa saniei; scaun. 2. numele unor părți ale carului; talpa războiului de țesut.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme


opleán (opléne), s. n. – Fiecare din cele două lemne transversale care leagă și susține tălpile saniei; scaun, slai. – Var. opleană. Sb., slov., ceh. oplen, rut. opleno (Tiktin). Cf. pleană, s. f. (Bucov., pană, ic; grindei; Banat, cusur), care pare a fi același cuvînt, poate încrucișat cu peană „ic”.
Sursa: Dicționarul etimologic român

opleán n., pl. ene și (Mold.) opleánă f., pl. ene (sîrb. ceh. oplen, rut. opleno, oplin, a. î.). Traversă în care e înțepenită talpa săniiĭ de lemn. (Sînt doŭă oplene, perpendiculare pe cele doŭă tălpĭ). Fig. Mi s´a pus o opleană în gît, simt o dificultate la înghițit. V. slaĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

opleán (o-plean) s. n., pl. opléne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

oplean n. cele două lemne transversale cari împreună erau talpa săniei. [Ceh OPLEN].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a