ONORÁT, -Ă, onorați, -te, adj. stimat, respectat. – V. onora.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a *onorát, -ă adj. (lat. honoratus). Stimat, considerat, respectat: un suveran onorat de supușiĭ luĭ. Titlu de politeță dat cuĭva (dar nu ironic ca onorabil une-orĭ, ci foarte serios): onorate domnule!
Sursa: Dicționaru limbii românești
onorat a. cinstit, stimat.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Forme flexionare:
onorat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul onora