ONOMASTICÓN, onomasticoane, s. n. Lucrare care cuprinde un index de nume de persoane. – Din ngr. onomastikón, fr. onomasticon.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
ONOMASTICÓN s.n. Indice de nume de persoane. [Cf. fr. onomasticon, gr. onomastikon].
Sursa: Dicționar de neologisme
ONOMASTICÓN s. n. lucrare cuprinzând nume de persoane. (< ngr. onomastikon, fr. onomasticon)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
onomasticón (rar) s. n., pl. onomasticoáneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită 