OMUȘÓR, (1) omușori, s. m., (2) omușoare, s. n. 1. S. m. Omuleț (1). 2. S. n. Apendice cărnos, mobil și contractil, situat în cavitatea bucală, în partea posterioară a palatului moale; luetă, uvulă. ♦ (Rar) Mărul lui Adam. – Om + suf. -ușor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a omușór n., pl. oare (dim. d. om, ca și alb. nerith, d. ner, om). Limburuș, un apendice cărnos și mobil care atîrnă în fundu guriĭ. V. părătuș; uvular.
Sursa: Dicționaru limbii românești
omușór1 (rar) (omuleț) s. m., pl. omușóriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită omușór2 (uvulă) s. n., pl. omușoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită omușor m. limbuliță cărnoasă atârnată de cerul gurei. [Lit. omuleț: metaforă curioasă aplicată acestei părți a corpului (ca și la Albanezi: nieridh, omușor, din nier, om); cf. la Malaezi anak lida, omușor, lit. copilul limbei].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
OMUȘÓR, (1) omușori, s. m., (2) omușoare, s. n. 1. S. m. Omuleț (1). 2. S. n. Apendice cărnos, mobil și contractil, situat în cavitatea bucală, în partea posterioară a palatului moale; luetă, uvulă. ♦ (Rar) Mărul lui Adam. – Om + suf. -ușor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a omușór n., pl. oare (dim. d. om, ca și alb. nerith, d. ner, om). Limburuș, un apendice cărnos și mobil care atîrnă în fundu guriĭ. V. părătuș; uvular.
Sursa: Dicționaru limbii românești
omușór1 (rar) (omuleț) s. m., pl. omușóriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită omușór2 (uvulă) s. n., pl. omușoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită omușor m. limbuliță cărnoasă atârnată de cerul gurei. [Lit. omuleț: metaforă curioasă aplicată acestei părți a corpului (ca și la Albanezi: nieridh, omușor, din nier, om); cf. la Malaezi anak lida, omușor, lit. copilul limbei].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a