OMOTETÍE, omotetii, s. f. (Geom.) Relație între două figuri asemenea, în care dreptele care unesc puncte omoloage se întâlnesc într-un singur punct. – Din fr. homothétie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a OMOTETÍE s.f. Corespondență între două figuri asemenea, în care dreptele care unesc puncte omoloage se întâlnesc într-un singur punct. [Gen. -iei, var. homotetie s.f. / < fr. homothétie, cf. gr. homos – asemănător, thesis – poziție].
Sursa: Dicționar de neologisme
OMOTETÍE s. f. (mat.) transformare geometrică în care punctele corespondente sunt coliniare cu un punct fix (centru), distanța față de el crescând sau reducându-se în raport constant. (< fr. homothétie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
omotetíe s. f., art. omotetía, g.-d. art. omotetíei; pl. omotetíi, art. omotetíileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită