OMOTERMÍE s.f. Scăderea treptată a temperaturii apelor oceanice de la suprafață spre fund. [Gen. -iei. / < fr. homothermie].
Sursa: Dicționar de neologisme
OMOTERMÍE s. f. (fiz.) caracteristica unui corp cu temperatură omogenă și constantă. ◊ scădere treptată a temperaturii oceanice de la suprafață spre fund. (< fr. homothermie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme