OMNIPREZÉNȚĂ, omniprezențe, s. f. Facultatea de a fi prezent pretutindeni; prezență a cuiva peste tot. – Din fr. omniprésence.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a OMNIPREZÉNȚĂ s.f. Facultatea de a fi omniprezent; prezență a cuiva peste tot. [Cf. fr. omniprésence, lat.bis. omnipraesentia].
Sursa: Dicționar de neologisme
OMNIPREZÉNȚĂ s. f. facultatea de a fi omniprezent; ubicuitate. (< fr. omniprésence, lat. omnipresentia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
omniprezénță (-ni-pre-) s. f., g.-d. art. omniprezénțeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită Forme flexionare:
omniprezenta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul omniprezent
omniprezentă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul omniprezent