OMNIPOTÉNȚĂ s. f. (Livr.) Putere nelimitată, autoritate absolută; atotputernicie. [Var.: (înv.) omneputínță s. f.] – Din fr. omnipotence.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a OMNIPOTÉNȚĂ s.f. Putere nelimitată; atotputernicie. [Cf. fr. omnipotence, cf. lat. omnis – tot, potentia – putere].
Sursa: Dicționar de neologisme
OMNIPOTÉNȚĂ s. f. putere nelimitată; atotputernicie. (< fr. omnipotence, lat. omnipotentia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*omnipoténță f., pl. e (lat. omnipotentia. V. potență). Putința de a face tot, atotputernicie.
Sursa: Dicționaru limbii românești
omnipoténță (livr.) s. f., g.-d. art. omnipoténțeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită Forme flexionare:
omnipotenta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul omnipotent
omnipotentă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul omnipotent