Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele omidă:

OMÍDĂ, omizi, s. f. Larva fluturilor, dăunătoare pomilor, cu corpul alcătuit din segmente, uneori acoperit cu peri. ◊ Expr. A mânca ca omizile = a mânca foarte mult. ♦ Epitet dat unui om lacom, hrăpăreț. – Din ngr. o mídas.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



omídă (omízi), s. f. – Larvă de insecte. – Mr. uńidă. Mgr. µίσας „vierme” (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 259; Meyer, Alb. St., IV, 61; Murnu 39; Tiktin; Diculescu, Elementele, 489), cu aglutinarea art. o, sau includerea art. gr. ỏ, cf. onanie. Bg. omida pare a proveni din rom. (Capidan, Raporturile, 217). – Der. omizi, vb. (a curăți de omizi).
Sursa: Dicționarul etimologic român

omidă, omizi s. f. (er.) vulvă.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

omídă f., pl. și (maĭ rar) de (vgr. ῾omidas, un insect [!] care atacă legumele; o e art. m. care pe rom. s´a contopit cu subst.). Larvă de fluture: omizile aŭ forma unor vermĭ [!], îs foarte vătămătoare pomilor, cărora le mănîncă frunzele și trebuĭe distruse cu îngrijire. Fig. Parazit: Jidaniĭ îs niște omizĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

OMÍDĂ (‹ ngr.) s. f. Larvă de fluture, cu corpul alcătuit din segmente. După câteva năpârliri, se transformă în nimfă. ◊ Omida păroasă a stejarului = omida fluturelui Lymantria dispar, dăunătoare arborilor, de culoare cenușie-violacee, de c. 7 cm lungime, având peri cu venin foarte iritanți pentru om și animale. ◊ Omida păroasă a dudului = omida unui fluture mic, de culoare albă, originară din America de Sud (Hyphantria cunea); are un colorit gălbui, cu pete negre și portocalii și consumă frunzele dudului și ale pomilor fructiferi.
Sursa: Dicționar enciclopedic

omídă s. f., g.-d. art. omízii; pl. omízi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

omidă f. 1. larvă de fluture; 2. specie de insectă ce roade foile arborilor; 3. fig. parazit: omidă nesățioasă AL. [Gr. bizantin MÍDAS: inițiala se datorește fuziunii cu articolul].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a