OIERÍT2 s. n. Creșterea oilor; p. ext. păstorit; oierie2. [Pr.: o-ie-] – Oier + suf. -it.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a OIERÍT1 s. n. Dare în natură sau în bani percepută în evul mediu, în Țara Românească asupra oilor; impozit plătit pentru pășunatul oilor. [Pr.: o-ie-] – Oaie + suf. -ărit.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
oĭerít n., pl. urĭ. Vechĭ. Bir pentru pășunatu oilor. V. beĭlic.
Sursa: Dicționaru limbii românești
oierít s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită oierit n. dare pentru pășunatul oilor: din vechime se lua câte o oaie din zece, apoi s’a impus treptat dela 3—12 parale de fiecare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a