OHÁVNIC, -Ă adj. v. ohabnic.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ohavnic a. perpetuu, inalienabil: moșie ohavnică. ║ m. pl. od. numele micilor agricultori între moșneni și clăcași: țărani ohavnici. [Din slav. OHABITI, a opri: lit. moșie oprită de a se înstrăina].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a