OHABA, com. în jud. Alba, situată în pod. Secașelor, pe stg. Secașului (afl. al Târnavei); 920 loc. (2003). Satul O. apare menționat documentar în 1372.Sursa: Dicționar enciclopedic OHÁBĂ, ohabe, s. f. (Înv.) 1. Moșie (ereditară) inalienabilă, scutită de impozite și de prestații. 2. Denumire a imunității boierești și mănăstirești în evul mediu, în Țara Românească. – Din sl. ohaba.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
ohábă (ohábe), s. f. – Proprietate inalienabilă. Sl. ochaba. Termen juridic (sec. XV, înv.). – Der. ohabnic (var. ohavnic, (o)hamnic), adj. (în deplină posesie).Sursa: Dicționarul etimologic român ohábă f., pl. e (vsl. ohaba, proprietate deplină, d. ohabitĭ, a opri, adică „moșie oprită de a fi înstrăinată”. [Bern. 1, 381]. Cp. cu braniște). Vechĭ. Ocină, moșie ohabnică.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ohábă (înv.) s. f., g.-d. art. ohábei; pl. ohábeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită