OGRÍNJI s. m. pl. Resturi de paie, de fân etc. nemâncate de vite; cotoare, tulpini ale plantelor de nutreț. – Din scr. ogrizine.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ogrinjí, ogrinjésc, vb. IV (reg.) 1. a se hrăni cu ogrinji. 2. a slăbi.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
ogrínji s. m. pl. – Resturi de paie pe care caii nu vor să le mănînce, paie putrezite. – Var. grinzăi. Sl. ogrysti, ogryzą „a mușca” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 227; Conev 73), cf. bg. ogrizki „resturi de lucruri uzate”; sb., cr. grizine „resturi de paie”.Sursa: Dicționarul etimologic român ogrínjĭ m. pl. (indirect d. bg. ogriski, ogrinjĭ, sîrb. ogrizak, ogrizine, nsl. ogrizek, ogrizina, rus. ogrýzok, rest de la mîncare, d. vsl. ogrysti-ogryzon, a mușca. V. grijă). Fîn pe care calu îl lasă nemîncat după ce șĭ-a ales ce ĭ-a plăcut și pe care boiĭ și oile îl mănîncă. V. stroh, tîrnomeată.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ogrínji, s.m. pl. – Resturi de fân, paie ce rămân în iesle (Bud 1908). – Din srb. ogrizine „resturi de paie„.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
ogrínji (pop.) (o-grinji) s. m. pl.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ogrinji pl. Mold. resturi din plantele de nutreț rămase în iesla vitelor: ogrinjii din căruță CR. [Cf. bulg. OGRISKI].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a