OFTÁ, oftez, vb. I. Intranz. A scoate un oftat (în semn de dor, de supărare, de regret etc.); a suspina. ◊ Expr. A ofta după cineva (sau ceva) = a regreta mult pierderea cuiva (sau a ceva); a dori din tot sufletul pe cineva (sau ceva), a tânji după cineva (sau ceva). – Din oft.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a oftá (a ~) vb., ind. prez. 3 ofteázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
oftà v. a suspina, a geme. [Tras din oft, formă intensivă din of].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
OFTÁ, oftez, vb. I. Intranz. A scoate un oftat (în semn de dor, de supărare, de regret etc.); a suspina. ◊ Expr. A ofta după cineva (sau ceva) = a regreta mult pierderea cuiva (sau a ceva); a dori din tot sufletul pe cineva (sau ceva), a tânji după cineva (sau ceva). – Din oft.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)