Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele ocurent:

OCURÉNT, -Ă, ocurenți, -te, adj. 1. (Înv.) Care se întâmplă, care survine. 2. (Despre unități lingvistice) Care se întâlnește într-un text. – Din fr. occurrent.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



OCURÉNT, -Ă adj. (Rar) Care survine, se întâmplă la un moment dat. ♦ (Despre unități lingvistice) Care se întâlnește într-un text. [< fr. occurent, lat. occurens].
Sursa: Dicționar de neologisme

OCURÉNT, -Ă adj. 1. care survine la un moment dat. 2. (despre unități lingvistice) care se întâlnește într-un text. (< fr. occurrent, lat. occurrens)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ocurént adj. m., pl. ocurénți; f. ocuréntă, pl. ocurénte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

OCURÉNT, -Ă, ocurenți, -te, adj. 1. (Înv.) Care se întâmplă, care survine. 2. (Despre unități lingvistice) Care se întâlnește într-un text. – Din fr. occurrent.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)