OCULTÍSTIC, -Ă, ocultistici, -ce, adj., s. f. (Rar) 1. Adj. Ocult (1). 2. S. f. Ocultism. – Ocult + suf. -istic.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a OCULTÍSTIC, -Ă adj. Referitor la ocultism. [< it. occultistico].
Sursa: Dicționar de neologisme
OCULTÍSTIC, -Ă, ocultistici, -ce, adj. (Rar) 1. Ocult (1). – Ocult + suf. -istic.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ocultístic (rar) adj. m., pl. ocultístici; f. ocultístică, pl. ocultísticeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită OCULTÍSTIC, -Ă, ocultistici, -ce, adj., s. f. (Rar) 1. Adj. Ocult (1). 2. S. f. Ocultism. – Ocult + suf. -istic.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)