OBTUZIÚNE, obtuziuni, s. f. (Rar) Obtuzitate. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. obtusion.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a OBTUZIÚNE s.f. (Rar) Obtuzitate. [Pron. -zi-u-. / cf. fr. obtusion].
Sursa: Dicționar de neologisme
obtuziúne (rar) (-zi-u-) s. f., g.-d. art. obtuziúnii; pl. obtuziúniSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită OBTUZIÚNE, obtuziuni, s. f. (Rar) Obtuzitate. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. obtusion.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)