OBTURÁRE, obturări, s. f. Acțiunea de a obtura și rezultatul ei; astupare, închidere, obturație. – V. obtura.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a OBTURÁRE s.f. Acțiunea de a obtura și rezultatul ei; obturație. [< obtura].
Sursa: Dicționar de neologisme
obturáre s. f., g.-d. art. obturắrii; pl. obturắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită OBTURÁRE, obturări, s. f. Acțiunea de a obtura și rezultatul ei; astupare, închidere, obturație. – V. obtura.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
obturare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul obtura