Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele observație:

OBSERVÁȚIE, observații, s. f. 1. Procedeu al cunoașterii științifice care constă în contemplarea metodică și intenționată a unui obiect sau a unui proces; observare, cercetare, examinare; studiu. ♦ Supraveghere, urmărire; spec. supraveghere medicală (a unui bolnav). Bolnav ținut sub observație.Foaie de observație = formular în care se notează istoricul și descrierea bolii, rezultatele examenului clinic și al analizelor de laborator, evoluția bolii și fazele tratamentului urmat de bolnav în timpul spitalizării acestuia. 2. Remarcă, constatare. 3. Obiecție critică; p. ext. mustrare, dojană, reproș. – Din germ. Observation, fr. observation, lat. observatio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



OBSERVÁȚIE s.f. 1. Procedeu al cunoașterii științifice constând în contemplarea metodică și intenționată a unui obiect sau proces; cercetare, examinare, observare; studiu. 2. Remarcă, constatare. 3. Obiecție, critică. ♦ Mustrare, reproș. 4. Supraveghere. ◊ Foaie de observație = foaie pe care sunt notate zilnic tratamentul și evoluția bolii unui bolnav (în spital). [Gen. -iei, var. observațiune s.f. / cf. fr. observation, lat. observatio].
Sursa: Dicționar de neologisme

OBSERVÁȚIE s. f. 1. procedeu al cunoașterii științifice în contemplarea metodică și intenționată a unui obiect sau proces; examinare. 2. remarcă, constatare. 3. obiecție, critică; mustrare, reproș. 4. supraveghere. ♦ foaie de ~ = foaie pe care sunt notate zilnic tratamentul și evoluția bolii unui bolnav. (< fr. observation, lat. observatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

observáție (-ți-e) s. f., art. observáția (-ți-a), g.-d. art. observáției; pl. observáții, art. observáțiile (-ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

OBSERVÁȚIE, obsei-vații, s. f. 1. Procedeu al cunoașterii științifice care constă în contemplarea metodică și intenționată a unui obiect sau a unui proces; observare, cercetare, examinare; studiu. ♦ Supraveghere, urmărire; spec. supraveghere medicală (a unui bolnav). Bolnav ținut sub observație. ◊ Foaie de observație = formular în care se notează istoricul și descrierea bolii, rezultatele examenului clinic și al analizelor de laborator, evoluția bolii și fazele tratamentului urmat de bolnav în timpul spitalizării acestuia. 2. Remarcă, constatare. 3. Obiecție critică; p. ext. mustrare, dojană, reproș. – Din germ. Observation, fr. observation, lat. observatio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)