OBIECTIVIZÁRE, obiectivizări, s. f. (Rar) Faptul de a se obiectiviza. – V. obiectiviza.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a OBIECTIVIZÁRE s.f. (Rar) Faptul de a se obiectiviza. ♦ Procesul trecerii de la subiectiv la obiectiv, la recunoașterea caracterului de realitate exterioară a lumii. [< obiectiviza].
Sursa: Dicționar de neologisme
obiectivizáre (-biec-) s. f., g.-d. art. obiectivizắrii; pl. obiectivizắri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
OBIECTIVIZÁRE, obiectivizări, s. f. (Rar) Faptul de a se obiectiviza. – V. obiectiviza.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
obiectivizare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul obiectiviza