OBIECȚIÚNE s. f. v. obiecție.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a OBIECȚIÚNE s.f. v. obiecție.
Sursa: Dicționar de neologisme
*obĭecțiúne f. (lat. objéctio, -ónis. V. de- și in-jecțiune, pro-ĭecțiune). Acțiunea de a obĭecta. Vorbe pe care le opuĭ uneĭ afirmațiunĭ, uneĭ presupunerĭ: a nu face nicĭ o obĭecțiune. – Și obĭécție.
Sursa: Dicționaru limbii românești
obiecțiune f. dificultate ce se opune unei propuneri sau cereri.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
OBIECȚIÚNE s. f. v. obiecție.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)