OȚĂRÍME s. f. (Înv.) Supărare mare; amărăciune. – Oțărî + suf. -ime.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a oțăríme (înv.) s. f., g.-d. art. oțărímiiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
oțărime f. oțărire: începură a se plânge cu oțărime BĂLC.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a