NĂZĂRÍ, năzăresc, vb. IV. 1. Refl.. A i se părea cuiva că vede sau că aude ceea ce nu există; a i se năluci. ♦ A-i veni cuiva deodată o idee (ciudată), o toană, un capriciu. 2. Intranz. și refl.. A se arăta vederii (pentru scurt timp); a se întrezări. ♦ Tranz. (Pop.) A vedea (nedeslușit, de departe); a zări, a observa. [Prez. ind. și: năzár] – Din sl. nazirati.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a năzărí (năzărésc, năzărít), vb. – 1. (Rar) A întrezări, a descoperi. – 2. (Rar) A apărea, a se arăta. – 3. (Refl.) A i se părea, a avea impresia. Sl. nazrĕti „a întrezări” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Miklosich, Lexicon, 404; Cihac, II, 469), cf. sl., bg. nazirati. La ultimul sens poate exista o încrucișare cu sl. nazorŭ „bănuială”. – Der. năzăritură, s. f. (închipuire); năzarnic, adj. (cu toane); năzăreală, s. f. (viziune).Sursa: Dicționarul etimologic român
!năzărí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. năzáre, imperf. 3 sg. năzăreá; conj. prez. 3 să năzárăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită năzărì v. a vedea confuz, a-i părea cuiva: îi se năzare nu știu ce NEGR. [Slav. NAZIRATI (v. zare)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
năzărì v. a prinde frică, vorbind de caii cu nărav. [V. nazar].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
NĂZĂRÍ, năzár, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Refl. A i se părea cuiva că vede sau că aude ceea ce nu există; a i se năluci. ♦ A-i veni cuiva deodată o idee (ciudată), o toană, un capriciu. 2. Intranz. și refl. A se arăta vederii (pentru scurt timp); a se întrezări. ♦ Tranz. A vedea (nedeslușit, de departe); a zări, a observa. [Prez. ind. și: năzăresc] – Din sl. nazirati.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) NĂZĂRÍ, năzăresc, vb. IV. 1. Refl.. A i se părea cuiva că vede sau că aude ceea ce nu există; a i se năluci. ♦ A-i veni cuiva deodată o idee (ciudată), o toană, un capriciu. 2. Intranz. și refl.. A se arăta vederii (pentru scurt timp); a se întrezări. ♦ Tranz. (Pop.) A vedea (nedeslușit, de departe); a zări, a observa. [Prez. ind. și: năzár] – Din sl. nazirati.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
năzărí (năzărésc, năzărít), vb. – 1. (Rar) A întrezări, a descoperi. – 2. (Rar) A apărea, a se arăta. – 3. (Refl.) A i se părea, a avea impresia. Sl. nazrĕti „a întrezări” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Miklosich, Lexicon, 404; Cihac, II, 469), cf. sl., bg. nazirati. La ultimul sens poate exista o încrucișare cu sl. nazorŭ „bănuială”. – Der. năzăritură, s. f. (închipuire); năzarnic, adj. (cu toane); năzăreală, s. f. (viziune).Sursa: Dicționarul etimologic român !năzărí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. năzáre, imperf. 3 sg. năzăreá; conj. prez. 3 să năzárăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită năzărì v. a vedea confuz, a-i părea cuiva: îi se năzare nu știu ce NEGR. [Slav. NAZIRATI (v. zare)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
năzărì v. a prinde frică, vorbind de caii cu nărav. [V. nazar].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
NĂZĂRÍ, năzár, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Refl. A i se părea cuiva că vede sau că aude ceea ce nu există; a i se năluci. ♦ A-i veni cuiva deodată o idee (ciudată), o toană, un capriciu. 2. Intranz. și refl. A se arăta vederii (pentru scurt timp); a se întrezări. ♦ Tranz. A vedea (nedeslușit, de departe); a zări, a observa. [Prez. ind. și: năzăresc] – Din sl. nazirati.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
nazâri - Substantiv masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul nazâr
nazâri - Substantiv masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul nazâr