NĂTĂFLÉȚ, -EÁȚĂ, nătăfleți, -țe, adj., s. m. și f. (Persoană) care este lipsită de istețime, care nu știe să se descurce, pe care o înșală cu ușurință toți; p. ext. (om) prost, tont, nătâng. [Var.: nătăfléte adj., s. m.] – Probabil contaminare între nătărău și fleț.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a nătăfléț, -eáță adj., pl. ețĭ, ețe (cp. cu natrafleț). Gogoman, mare prost. S.m. Om prost. Cazĭ pară mălăĭață, în gura luĭ nătăfleață, locuțiune aplicată unuĭ prost și leneș care așteaptă să-ĭ vie cîștigu fără să muncească.
Sursa: Dicționaru limbii românești
nătăfléț (-tă-fleț) adj. m., s. m., pl. nătăfléți; adj. f., s. f. nătăfleáță, pl. nătăfléțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită nătăfleț a. și m. gogoman, nerod. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
NĂTĂFLÉȚ, -EÁȚĂ, nătăfleli, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care este lipsită de istețime, care nu știe să se descurce, pe care o înșeală cu ușurință toți; p. ext. (om) prost, tont, nătâng. [Var.: nătăfléte adj., s. m.] – Probabil contaminare între nătărău și fleț.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)