NĂSCOCITÓR, -OÁRE, născocitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) 1. Care creează, născocește (1); inventiv. 2. Care scornește, plăsmuiește, născocește (2); p. ext. mincinos. – Născoci + suf. -tor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a născocitór, -óare adj. și s. Care născocește, inventator. Spirit născocitor, spirit inventator.
Sursa: Dicționaru limbii românești
născocitór adj. m., pl. născocitóri; f. sg. și pl. născocitoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită născocitor a. și m. care născocește.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
NĂSCOCITÓR, -OÁRE, născocitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) 1. Care creează, născocește (1); inventiv. 2. Care scornește, plăsmuiește, născocește (2); p. ext. mincinos. – Născoci + suf -tor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)