năplái, s.n. (reg.) 1. căldură mare, arșiță, zăpușeală, zăduf. 2. sufocare (din cauza căldurii), năplăială.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
năplăí, năplăíesc, vb. IV (reg.) 1. a (se) sufoca, a (se) înnăbuși (din cauza căldurii sau a febrei). 2. a provoca, a avea coșmaruri în somn.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
năplăí (năplăiésc, năplăít), vb. – A apăsa, a sufoca. Sl. napluti „a inunda” (Tiktin). În Olt. – Der. năplăială, s. f. (Olt., oprimare; Olt., apăsare, grijă).Sursa: Dicționarul etimologic român NĂPLĂÍ, năplăiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A se sufoca din cauza căldurii prea mari; a se înnăbuși. 2. A se chinui în somn, a avea coșmar.Sursa: Dicționarul limbii române moderne năplăì v. a apăsa greu (în somn). [Rus. NAPLAYĬ, ce a căzut peste].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a