NĂBOÍRE, năboiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) năboi2 și rezultatul ei. – V. năboi2.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a năboíre, năboíri, s.f. (reg.) 1. (despre apă) revărsare, inundare, năvălire. 2. (despre ființe) năpustire, invadare. 3. transpirare, asudare. 4. (despre plug) împotmolire.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
năboíre (reg.) s. f., g.-d. art. năboírii; pl. năboíriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită NĂBOÍRE, năboiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) năboi2 și rezultatul ei. – V. năboi2.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
năboire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul năboi