Cautam colaborator matematica

Am găsit 20 de definiții pentru cuvantul/cuvintele numitor:

NUMITÓR, numitori, s. m. Termen al unei fracții ordinare, scris sub linia de fracție, care reprezintă împărțitorul operației de împărțire. ◊ Expr. A aduce la același numitor = a) a face ca două sau mai multe fracții ordinare să aibă același numitor; b) a împăca puncte de vedere deosebite sau a uniformiza (fără temei) păreri, tendințe, concepții diferite. – Numi + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

NUMITÓR s.m. (Mat.) Termen al unei fracții, scris sub linia de fracție, care arată în câte părți a fost împărțit întregul. ◊ A aduce la același numitor = a face ca două sau mai multe fracții să aibă același numitor; (fig.) a pune de acord puncte de vedere diferite. [< numi + -tor, după fr. dénominateur].
Sursa: Dicționar de neologisme


NUMITÓR s. m. termen al unei fracții, sub linia de fracție, indicând în câte părți a fost împărțit întregul. ◊ a aduce la același ~ = a face ca două sau mai multe fracții să aibă același numitor; (fig.) a pune de acord puncte de vedere diferite. (< numi + -tor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

Numitor, fiul și urmașul regelui Procas la tronul Albei și frate cu Amulius. Detronat de către acesta și aruncat în închisoare (v. și Amulius), Numitor a fost eliberat în cele din urmă de către nepoții săi, Romulus și Remus, și repus în toate drepturile anterioare.
Sursa: Mic dicționar mitologic greco-roman

NUMITOR, rege legendar în cetatea italică Alba Longa, urmaș al lui Enea. Ar fi fost detronat de fratele său Amulius, care, pentru a înlătura pe eventualii pretendenți legitimi la tron, i-a ucis fiul, a făcut-o vestală pe fiica sa, Rheea Silva, și a poruncit ca fiii acesteia, Remus și Romulus, să fie aruncați în Tibru.
Sursa: Dicționar enciclopedic

numitór, -oáre adj. Care numește. S.n. pl. oare. Aceĭa din ceĭ doĭ terminĭ aĭ uneĭ fracțiunĭ care arată în cîte părțĭ se presupune că e împărțită unitatea în care e pus supt numărător.
Sursa: Dicționaru limbii românești

numitór s. m., pl. numitóri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

numitor m. termenul aritmetic ce arată în câte părți e divizată unitatea.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Numitor m. Mit. rege din Alba, străbunul lui Romul și Remu.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

NUMITÓR, numitori, s. m. Termen al unei fracții, diferit de zero, scris sub linia de fracție, care arată în câte părți a fost împărțit întregul. ◊ Expr. A aduce la același numitor = a) a face ca două sau mai multe fracții ordinare să aibă același numitor; b) a împăca puncte de vedere deosebite sau a uniformiza (fără temei) păreri, tendințe, concepții diferite. – Numi + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

NUMITÓR, numitori, s. m. Termen al unei fracții ordinare, scris sub linia de fracție, care reprezintă împărțitorul operației de împărțire. ◊ Expr. A aduce la același numitor = a) a face ca două sau mai multe fracții ordinare să aibă același numitor; b) a împăca puncte de vedere deosebite sau a uniformiza (fără temei) păreri, tendințe, concepții diferite. – Numi + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

NUMITÓR s.m. (Mat.) Termen al unei fracții, scris sub linia de fracție, care arată în câte părți a fost împărțit întregul. ◊ A aduce la același numitor = a face ca două sau mai multe fracții să aibă același numitor; (fig.) a pune de acord puncte de vedere diferite. [< numi + -tor, după fr. dénominateur].
Sursa: Dicționar de neologisme

NUMITÓR s. m. termen al unei fracții, sub linia de fracție, indicând în câte părți a fost împărțit întregul. ◊ a aduce la același ~ = a face ca două sau mai multe fracții să aibă același numitor; (fig.) a pune de acord puncte de vedere diferite. (< numi + -tor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

Numitor, fiul și urmașul regelui Procas la tronul Albei și frate cu Amulius. Detronat de către acesta și aruncat în închisoare (v. și Amulius), Numitor a fost eliberat în cele din urmă de către nepoții săi, Romulus și Remus, și repus în toate drepturile anterioare.
Sursa: Mic dicționar mitologic greco-roman

NUMITOR, rege legendar în cetatea italică Alba Longa, urmaș al lui Enea. Ar fi fost detronat de fratele său Amulius, care, pentru a înlătura pe eventualii pretendenți legitimi la tron, i-a ucis fiul, a făcut-o vestală pe fiica sa, Rheea Silva, și a poruncit ca fiii acesteia, Remus și Romulus, să fie aruncați în Tibru.
Sursa: Dicționar enciclopedic

numitór, -oáre adj. Care numește. S.n. pl. oare. Aceĭa din ceĭ doĭ terminĭ aĭ uneĭ fracțiunĭ care arată în cîte părțĭ se presupune că e împărțită unitatea în care e pus supt numărător.
Sursa: Dicționaru limbii românești

numitór s. m., pl. numitóri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

numitor m. termenul aritmetic ce arată în câte părți e divizată unitatea.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Numitor m. Mit. rege din Alba, străbunul lui Romul și Remu.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

NUMITÓR, numitori, s. m. Termen al unei fracții, diferit de zero, scris sub linia de fracție, care arată în câte părți a fost împărțit întregul. ◊ Expr. A aduce la același numitor = a) a face ca două sau mai multe fracții ordinare să aibă același numitor; b) a împăca puncte de vedere deosebite sau a uniformiza (fără temei) păreri, tendințe, concepții diferite. – Numi + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)