NOVITÁ, novitale, s. f. (Înv.) Noutate (3). – Din it. novitá.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a novitá f. (ngr. d. it. novitá. V. noutate). Sec. 19. Fam. Pl. Noutățĭ, informațiunĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
novitá (înv.) s. f., art. novitáua, g.-d. art. novitálei; pl. novitále, art. novitáleleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită NOVITÁ, novitale, s. f. (Înv.) Noutate (3). – Din it. novitá.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)