NOVÉLĂ1, novele, s. f. Dispoziție suplimentară care se adaugă la o lege cuprinsă într-o codificare anterioară (în dreptul roman). – Din lat. novellae.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a NOVÉLĂ2 s. f. v. nuvelă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
NOVÉLĂ s.f. 1. (Jur.) Dispoziție suplimentară de drept roman care se adăuga la o lege. 2. V. nuvelă. [< fr. novelles, lat. novelae].
Sursa: Dicționar de neologisme
* novélă f., pl. e (lat. novella). Pl. Ultimele legĭ din codu luĭ Justinian, numite în vechime la noĭ nearale (după ngr. și vgr. neará). V. nuvelă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
novélă (jur.) s. f., g.-d. art. novélei; pl. novéleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită NOVÉLĂ1, novele, s. f. (Jur.) Dispoziție suplimentară care se adaugă la o lege cuprinsă într-o codificare anterioară (în dreptul roman). – Din lat. novellae.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) NOVÉLĂ2 s. f. v. nuvelă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)