NOTARIÁT, notariate, s. n. Instituție publică în care se redactează, se legalizează și se autentifică acte; funcția și activitatea notarului sau a autorității însărcinate cu autentificarea și legalizarea actelor. ◊ Acte de notariat = acte autentice sau care urmează să fie autentificate, legalizate. [Pr.: -ri-at] – Din fr. notariat, germ. Notariat.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a NOTARIÁT s.n. 1. Funcția de notar. 2. Instituție publică care autentifică și legalizează acte, contracte etc. [Pron. -ri-at. / < germ. Notariat, cf. fr. notariat].
Sursa: Dicționar de neologisme
NOTARIÁT s. n. 1. funcția de notar. 2. instituție publică care autentifică și legalizează acte, contracte etc. (< fr. notariat, germ. Notariat)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
NOTARIÁT (‹ fr., germ.) s. n. Instituție publică având competența de a întocmi, autentifica și legaliza anumite acte, de a da dată certă, de a învesti cu formula executorie înscrisurile autentice, de a elibera certificate de moștenitor și de a face unele constatări sau de a săvârși alte acte de natură a înlesni cetățenilor dovedirea și valorificarea drepturilor civile; funcția și activitatea notarului public; concr. birou notarial; cabinetul sau locul de muncă al unui notar public.Sursa: Dicționar enciclopedic * notariát n., pl. e (lat. notariatus). Funcțiunea de notar.
Sursa: Dicționaru limbii românești
notariát (-ri-at) s. n., pl. notariáteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită notariat a. făcut de un notar: act notariat. ║ n. funcțiune de notar și biroul notarului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
NOTARIÁT, notariate, s. n. Instituție publică în care se redactează, se legalizează și se autentifică anumite acte care să înlesnească cetățenilor dovedirea și valorificarea drepturilor lor civile; funcția și activitatea notarului sau a autorității însărcinate cu autentificarea și legalizarea actelor; birou notarial. ◊ Acte de notariat = acte autentice sau care urmează să fie autentificate, legalizate. [Pr.: -ri-at] – Din fr. notariat, germ. Notariat.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)