NORÓS, -OÁSĂ, noroși, -oase, adj. (Despre cer; p. ext. despre zile, despre vreme) Cu nori, plin de nori; înnorat. ♦ Fig. (Despre oameni) Întunecat, posomorât, întristat; (despre față, privire, ochi) care arată posomorâre, tristețe. ♦ (Rar) Neclar, confuz, obscur. [Var.: nourós, -oásă adj.] – Nor + suf. -os.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
norós (vest) și nourós (est) -oásă adj. Plin de nourĭ: ceru era nouros.
Sursa: Dicționaru limbii românești
norós adj. m., pl. noróși; f. noroásă, pl. noroáseSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită noros a. plin de nori: zi noroasă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
NORÓS, -OÁSĂ, noroși, -oase, adj. (Despre cer; p. ext. despre zile, despre vreme) Cu nori, plin de nori; înnorat. ♦ Fig. (Despre oameni) Întunecat, posomorât, întristat; (despre față, privire, ochi) care arată posomorâre, tristețe. ♦ Fig. (Rar) Neclar, confuz, obscur. [Var.: nourós, -oásă adj.] – Nor + suf. -os.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 