NORMÁRE, normări, s. f. Acțiunea de a norma și rezultatul ei. – V. norma.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a NORMÁRE s.f. Acțiunea de a norma și rezultatul ei. [< norma].
Sursa: Dicționar de neologisme
normáre s. f., g.-d. art. normắrii; pl. normắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită NORMÁRE, normări, s. f. Acțiunea de a norma și rezultatul ei. – V. norma.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
normare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul norma