NEȘTIÚT, -Ă, neștiuți, -te, adj. Care nu este (încă) știut, cunoscut, cercetat, descoperit; necunoscut; p. ext. tainic, ascuns, nepătruns; spec. anonim. [Pr.: -ști-ut] – Ne- + știut.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a neștiút s.n. (înv.) neștiință.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
neștiút, -ă adj. Necunoscut, ignorat, care nu e știut: lucrurĭ neștiute. Pe neștiute, fără să se știe. s.n. Vechĭ. Neștiință.
Sursa: Dicționaru limbii românești
!neștiút (neș-ti-/ne-ști-) adj. m., pl. neștiúți; f. neștiútă, pl. neștiúteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită neștiut a. necunoscut. ║ adv. pe neștiute, fără să știe. ║ n. ceeace nu se cunoaște.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
NEȘTIÚT, -Ă, neștiuți, -te, adj. Care nu este (încă) știut, cunoscut, cercetat, descoperit; necunoscut;p. ext. tainic, ascuns, nepătruns; spec. anonim. [Pr.: -ști-ut] – Pref. ne- + știut.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
neștiut - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul nești