Am găsit 20 de definiții pentru cuvantul/cuvintele newton:

NEWTON, newtoni, s. m. Unitate de măsură pentru forță în sistemul de unități metru-kilogram-secundă, egală cu forța care imprimă unui corp de 1 kg o accelerație de 1 m pe secundă la pătrat1) vezi nota. [Pr.: nĩúton] – Din fr. newton, germ. Newton.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


NEWTON s.m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru forță, egală cu forța care, aplicată unei mase de un kilogram, îi imprimă o accelerație de un metru pe secundă la pătrat. [Pron. niú-ton. / < fr. newton, cf. Newton – fizician și astronom englez].
Sursa: Dicționar de neologisme

NEWTON [NIÚTON] s. m. unitate de măsură a forței, egală cu forța care, aplicată unei mase de 1 kg, îi imprimă o accelerație de 1 m/s2. (< fr. newton)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

NEWTON [nju:tn], Alfred (1829-1907), zoolog britanic. Primul profesor de zoologie și anatomie comparată de la Cambridge (din 1866). Autorul unui „Dicționar al păsărilor”.
Sursa: Dicționar enciclopedic

NEWTON [nju:tn], Sir Charles Thomas (1816-1894), arheolog britanic. Prof. univ. la Londra. Săpături la Bodrum, unde a descoperit (1856-1858) ruinele anticului Halicarnas. Curator al antichităților grecești și romane la British Museum (1861-1885).
Sursa: Dicționar enciclopedic

NEWTON [nju:tn], Sir Isaac (1642-1727), fizician, matematician și astronom englez. Prof. univ. la Cambridge. Președinte al Societății Regale din Londra (din 1703). A fundamentat mecanica clasică (newtoniană), definindu-i noțiunile de bază și enunțând cele trei principii ale dinamicii, precum și mecanica cerească prin descoperirea legii atracției universale (1687). A inventat telescopul (1668). Contribuții importante în optică („Optica”), în studiul fenomenelor de dispersie și interferență; a emis teoria corpusculară a luminii. În matematică a pus bazele calcului infinitezimal, în același timp cu Leibniz și a dat formula binomului care-i poartă numele („Principiile matematice ale filozofiei naturale”). Deși a inaugurat o nouă paradigmă a metodei științei, a fost interesat și de alchimie, profeție, înțelepciune gnostică și teologie, dezvoltând o concepție voluntaristă despre Dumnezeu (știința trebuie folosită pentru a demonstra prezența continuă a Creatorului în natură). Amplă corespondență, datorată, în parte, controverselor în care a fost angajat.
Sursa: Dicționar enciclopedic

newton (unitate de măsură) [pron. niúton] s. n., pl. newtoni; simb. N
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*Newton (nume de persoană) (engl.) [pron. niúton] s. propriu
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

Newton m. (cit. Niut’n), ilustru matematic și astronom englez, stabili teoria luminei și a gravitatiunii universale (1642-1727).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

NEWTON, newtoni, s. m. Unitate de măsură pentru forță în sistemul de unități metru-kilogram-secundă, egală cu forța care imprimă unui coip de 1 kg o accelerație de 1 m pe secundă. [Pr.: nĭúton] – Din fr. newton, germ. Newton.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

NEWTON, newtoni, s. m. Unitate de măsură pentru forță în sistemul de unități metru-kilogram-secundă, egală cu forța care imprimă unui corp de 1 kg o accelerație de 1 m pe secundă la pătrat1) vezi nota. [Pr.: nĩúton] – Din fr. newton, germ. Newton.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

NEWTON s.m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru forță, egală cu forța care, aplicată unei mase de un kilogram, îi imprimă o accelerație de un metru pe secundă la pătrat. [Pron. niú-ton. / < fr. newton, cf. Newton – fizician și astronom englez].
Sursa: Dicționar de neologisme

NEWTON [NIÚTON] s. m. unitate de măsură a forței, egală cu forța care, aplicată unei mase de 1 kg, îi imprimă o accelerație de 1 m/s2. (< fr. newton)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

NEWTON [nju:tn], Alfred (1829-1907), zoolog britanic. Primul profesor de zoologie și anatomie comparată de la Cambridge (din 1866). Autorul unui „Dicționar al păsărilor”.
Sursa: Dicționar enciclopedic

NEWTON [nju:tn], Sir Charles Thomas (1816-1894), arheolog britanic. Prof. univ. la Londra. Săpături la Bodrum, unde a descoperit (1856-1858) ruinele anticului Halicarnas. Curator al antichităților grecești și romane la British Museum (1861-1885).
Sursa: Dicționar enciclopedic

NEWTON [nju:tn], Sir Isaac (1642-1727), fizician, matematician și astronom englez. Prof. univ. la Cambridge. Președinte al Societății Regale din Londra (din 1703). A fundamentat mecanica clasică (newtoniană), definindu-i noțiunile de bază și enunțând cele trei principii ale dinamicii, precum și mecanica cerească prin descoperirea legii atracției universale (1687). A inventat telescopul (1668). Contribuții importante în optică („Optica”), în studiul fenomenelor de dispersie și interferență; a emis teoria corpusculară a luminii. În matematică a pus bazele calcului infinitezimal, în același timp cu Leibniz și a dat formula binomului care-i poartă numele („Principiile matematice ale filozofiei naturale”). Deși a inaugurat o nouă paradigmă a metodei științei, a fost interesat și de alchimie, profeție, înțelepciune gnostică și teologie, dezvoltând o concepție voluntaristă despre Dumnezeu (știința trebuie folosită pentru a demonstra prezența continuă a Creatorului în natură). Amplă corespondență, datorată, în parte, controverselor în care a fost angajat.
Sursa: Dicționar enciclopedic

newton (unitate de măsură) [pron. niúton] s. n., pl. newtoni; simb. N
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*Newton (nume de persoană) (engl.) [pron. niúton] s. propriu
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

Newton m. (cit. Niut’n), ilustru matematic și astronom englez, stabili teoria luminei și a gravitatiunii universale (1642-1727).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

NEWTON, newtoni, s. m. Unitate de măsură pentru forță în sistemul de unități metru-kilogram-secundă, egală cu forța care imprimă unui coip de 1 kg o accelerație de 1 m pe secundă. [Pr.: nĭúton] – Din fr. newton, germ. Newton.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)