NESUPÚS, -Ă, nesupuși, -se, adj. Care refuză să se supună, să respecte o lege, o dispoziție; care se răzvrătește. – Ne- + supus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a nesupús, -ă adj. Insubordonat, indisciplinat, care nu e supus.
Sursa: Dicționaru limbii românești
nesupús adj. m., pl. nesupúși; f. nesupúsă, pl. nesupúseSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită nesupus a. 1. care nu e supus; 2. care nu se supune.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
NESUPÚS, -Ă, nesupuși, -se, adj. Care refuză să se supună, să respecte o lege, o dispoziție; care se răzvrătește. – Pref. ne- + supus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)