NESECÁT, -Ă, nesecați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu seacă sau nu poate seca; fără sfârșit, mereu viu; inepuizabil; nesecătuit. – Ne- + secat.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a nesecát, -ă adj. Care nu maĭ seacă, nesleit: fîntînă nesecată (fig.) veselie nesecată. – Și nesecătuít (fig.).
Sursa: Dicționaru limbii românești
nesecát adj. m., pl. nesecáți; f. nesecátă, pl. nesecáteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită nesecat a. 1. care nu poate fi secat: fântână nesecată; 2. fig. care nu se isprăvește, care durează mult.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
NESECÁT, -Ă, nesecați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu seacă sau nu poate seca; fără sfârșit, mereu viu; inepuizabil; nesecătuit. – Pref. ne- + secat.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)