NESÁȚ s. n. Dorință puternică, poftă, aviditate, lăcomie. [Var.: nesáțiu s. n.] – Ne- + saț.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
nesáț și -áțiŭ n., pl. urĭ (ne- și saț, sațiŭ). Lipsă de saț, nesăturare. – Fig. Mare poftă: a sorbi cu nesaț vorbele cuĭva. – Vechĭ și adj.: lăcomia cea nesație.
Sursa: Dicționaru limbii românești
nesáț s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită NESÁȚ s. n. Dorință puternică, poftă, aviditate, lăcomie. [Var.: nesáțiu s. n.] – Pref. ne- + saț.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 