NEPLĂCÉRE, (2) neplăceri, s. f. 1. Stare sufletească sau fiziologică produsă de ceva neplăcut; lipsă de plăcere, p. ext. de simpatie pentru ceva sau pentru cineva; silă, dezgust. 2. Necaz, supărare, nemulțumire îndurate de cineva. – Ne- + plăcere.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a * neplăcére f. (după fr. déplaisir). Lipsă de plăcere, nemulțămire, supărare.
Sursa: Dicționaru limbii românești
neplăcére (ne-plă-) s. f., g.-d. art. neplăcérii; pl. neplăcériSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită neplăcere f. mare nemulțumire.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
NEPLĂCÉRE, (2) neplăceri, s. f. 1. Stare sufletească sau fiziologică produsă de ceva neplăcut; lipsă de plăcere, p. ext., de simpatie pentru ceva sau pentru cineva; silă, dezgust. 2. Necaz, supărare, nemulțumire îndurate de cineva. – Pref. ne- + plăcere.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)