NEOTOMÍSM s. n. Curent filozofic contemporan care reînvie sistemul scolastic al lui Toma d' Aquino, având ca scop concilierea științei cu religia. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-thomisme.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
NEOTOMÍSM s.n. Curent filozofic idealist-obiectiv contemporan, care reînvie doctrina scolastică a lui Toma d'Aquino și prin care se încearcă concilierea științei cu religia; neoscolastică. [Cf. fr. néo-thomisme].
Sursa: Dicționar de neologisme
NEOTOMÍSM s. n. curent filozofic idealist-subiectiv contemporan, care caută să reînvie doctrina scolastică a lui Toma dÁquino, acceptând primatul puterii ecleziastice asupra celei civile; neoscolastică. (< fr. néo-thomisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
NEOTOMÍSM (‹ fr. {i}) s. n. Mișcare teologică și filozofică din sec. 19 și 20, încurajată de enciclica papei Leon XIII, Aeterni Patris (1879), promovând continuarea și înnoirea tradiției tomiste medievale în Biserica catolica (Et. Gilson, J. Maritain).Sursa: Dicționar enciclopedic neotomísm (ne-o-) s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită NEOTOMÍSM s. n. Mișcare teologică și filosofică din sec. XIX și XX, care promovează continuarea și înnoirea tradiției tomiste medievale în Biserica catolică. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-thomisme.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 