NEOPOZITIVÍST, -Ă, neopozitiviști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neopozitivismului. 2. Adj. Care ține de neopozitivism. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-positiviste.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a NEOPOZITIVÍST, -Ă adj. Referitor la neopozitivism. // s.m. și f. Adept al neopozitivismului. [Cf. fr. néo-positiviste].
Sursa: Dicționar de neologisme
NEOPOZITIVÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al neopoziti-vismului. (< fr. néopositiviste)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
neopozitivíst (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neopozitivíști; adj. f., s. f. neopozitivístă, pl. neopozitivísteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită NEOPOZITIVÍST, -Ă, neopozitiviști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și fi Adept al neopozitivismului. 2. Adj. Care ține de neopozitivism. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-positiviste.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)