NEOCÓRTEX, neocortexuri, s. n. (Anat.) Porțiune din creier care filogenetic este cea mai recentă și constituie la om cea mai mare parte a scoarței cerebrale. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-cortex, engl. neocortex.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a NEOCÓRTEX s.n. (Anat.) Porțiune din creier care constituie la om cea mai mare parte a scoarței cerebrale. [< fr. néo-cortex, cf. gr. neos – nou, lat. cortex – scoarță].
Sursa: Dicționar de neologisme
NEOCÓRTEX s. n. formațiunea cea mai recentă a cortexului cerebral. (< fr. néo-cortex)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
NEOCÓRTEX (‹ fr., engl.; {s} neo- + lat. cortex „scoarță”) s. n. (ANAT.) Regiune a scoarței cerebrale și constituind locul de plecare al tuturor căilor motorii voluntare și al unei părți a căilor motorii semiautomate, precum și locul de sosire a majorității căilor senzitive și senzoriale. Este partea cea mai recent dezvoltată în cursul evoluției filogenetice a scoarței creierului. Sin. neopallium.Sursa: Dicționar enciclopedic !neocórtex (ne-o-) s. n., pl. neocórtexuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită NEOCÓRTEX, neocortexuri, s. n. (Anat.) Porțiune din creier care fîlogenetic este cea mai recentă și constituie la om cea mai mare parte a scoarței cerebrale. [Pr.: ne-o-] – Din fr. neocortex, engl. neocortex.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)