NEIERTÁT, -Ă, neiertați, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi iertat sau îngăduit. – Ne- + iertat.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a neiertát adj. m., pl. neiertáți; f. neiertátă, pl. neiertáteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
neiertat a. 1. care n’a fost iertat; 2. care nu merită iertare: e de neiertat.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
NEIERTÁT, -Ă, neiertați, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi iertat sau îngăduit. – Pref. ne- + iertat.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)