NEGUSTORÉSC, -EÁSCĂ, negustorești, adj. 1. Care se referă la negustori, care este alcătuit din negustori, specific negustorilor, de negustor. 2. Care ține de comerț, privitor la comerț; comercial. – Negustor + suf. -esc.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a 1) negustorésc, -eáscă adj. adj. De negustor, comercial.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) negustorésc v. intr. Trăĭesc ca negustor: mulțĭ anĭ a negustorit. V. tr. Vechĭ. Trafichez, speculez. – Vechĭ și -guțăt-, -guțit- și -goțăt-.
Sursa: Dicționaru limbii românești
negustorésc adj. m., f. negustoreáscă; pl. m. și f. negustoréștiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită negustoresc a. de negustor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
NEGUSTORÉSC, -EÁSCĂ, negustorești, adj. 1. Care se referă la negustori, care este alcătuit din negustori, specific negustorilor, de negustor. 2. Care ține de comerț, privitor la comerț; comercial. – Negustor + suf. -esc.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
negustoresc - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul negustori
negustoresc - Verb, Indicativ, prezent, persoana a III-a, plural - pentru cuvantul negustori
negustoresc - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul negustori